Cliff Diving
Drumul lui Cătălin Preda a fost presărat cu provocări, dar și cu momente de evoluție și descoperire, de la spectacole acrobatice pe vase de croazieră la cele mai spectaculoase sărituri de pe stânci.
Sezonul 2025 Red Bull Cliff Diving este pe cale să înceapă, iar ochii sunt din nou ațintiți asupra celor mai curajoși săritori de la mare înălțime. Printre ei, Cătălin Preda revine în competiție, hotărât să demonstreze că pasiunea, determinarea și perseverența pot transforma orice obstacol într-o treaptă spre succes. După un an în care accidentările l-au ținut departe de platformele de sărituri, sportivul român este mai motivat ca niciodată să își reconfirme poziția printre cei mai buni.
Drumul său către performanță nu a fost unul obișnuit. Înainte de a deveni un nume consacrat în cliff diving, în 2018, când a debutat în Seria Mondială Red Bull Cliff Diving în etapa de la Mostar cu o clasare pe podium, Cătălin și-a dezvoltat abilitățile pentru săriturile de la mare înălțime într-un mediu artistic inedit – spectacole acrobatice pe vase de croazieră - Oasis of the Seas și Allure of the Seas, cu un itinerariu care l-a purtat prin Mexic, Jamaica, Haiti, US Virgin Islands, St. Maarten, Bahamas.
În acest context, sportivul a învățat să-și îmbine tehnica sportivă cu expresivitatea scenică, să își depășească limitele și să se adapteze unor condiții extreme. Această experiență s-a dovedit a fi rampa sa de lansare către competițiile mondiale și către un nou mod de a vedea sportul.
Acum, cu o nouă perspectivă și o dorință neclintită de a se întoarce în top, Cătălin Preda este gata să reintre în cursa pentru marele trofeu. Sezonul 2025 promite să fie unul spectaculos, iar revenirea sa adaugă un plus de emoție și inspirație în lupta pentru titlu. Va fi acesta anul în care își va atinge visul suprem? Rămâne de văzut, însă un lucru este cert: Cătălin Preda este pregătit să își scrie din nou numele în istoria cliff diving-ului.
Cum ai ajuns să faci spectacole pe un vas de croazieră?
În cursul celui de-al doilea an de facultate, am început să mă gândesc mai serios la opțiunea de a pleca cu un contract de artist-acrobat. Inițial, la momentul la care fusesem ofertat, eram în ultimul an de liceu, însă venea examenul de Bacalaureat și nu m-a atras foarte tare ideea. Eram hotărât să mă axez pe partea academică, urmând să plec în Marea Britanie, la studii.
Dar doi ani mai târziu, am avut inspirația de a revizita oferta, în ideea în care am considerat că financiar un astfel de contract mi-ar fi fost de mare ajutor în ultimul an universitar. Și, atunci, am pus roata în mișcare: am înghețat un an de studii, am plecat pe vas, am revenit, am încheiat studiile. Restul e istorie!
Înainte de a ajunge pe vas, aveai deja în minte ideea de a face sărituri de la mare înălțime sau această oportunitate a apărut acolo?
Înainte de vas chiar nu știam prea multe despre high diving și cliff diving. Știam de stâncile de la Acapulco dintr-un documentar văzut pe Discovery și de recordurile de înălțime ale lui Dana Kunze, Randy Dickinson și Olivier Favre, pionieri ai săriturilor de la mare înălțime de prin anii ’70-‘80, din clipuri găsite pe YouTube; dar prea puține despre un format propriu-zis de competiții organizate.
Cum era organizat un show acrobatic pe un vas de croazieră? Ce tipuri de sărituri executai și cât de spectaculoase erau pentru public?
Spectacolele de pe vas au facilitat integrarea și executarea aptitudinilor dobândite în anii mei de performanță în sărituri în apă de la 10m într-un cadru artistic, alături de alți foști sportivi, gimnaști, acrobați, înotătoare sincron, care au ales să tranziționeze spre cadrul artistic - un teatru acvatic cu platforme și trambuline, lifturi hidraulice, efecte speciale de lumini și fântâni arteziene, sărituri artistice și tehnice coregrafiate pe muzică, dans și mișcare scenică, toate creând un cadru de expresie artistică liberă, diferit de rigiditatea antrenamentului și a competiției, de cadența oarecum mecanică, cu care eram eu obișnuit până atunci, a concursurilor, unde scopul principal întotdeauna era execuția cât mai aproape de perfecțiune pentru o evaluare cât mai bună, pentru o notă cât mai mare. Și, atunci, rezonând cu acest nou mediu, am simțit că am deblocat o nouă aptitudine, o nevoie, poate, de descoperire și expresie care până atunci nu-mi fusese satisfăcută.
Care a fost cea mai mare provocare în a sări de la înălțime pe un vas de croazieră? Se simțea altfel față de un bazin stabil sau față de săriturile în aer liber?
În singurele două contracte în care am fost pe vas, nu am avut ocazia să sar de pe rampa de 17m high dive, făcând parte din spectacol doar în profilul de diver. Dar asta nu înseamnă că duceam lipsă de provocări. Imaginează-ți: piscina în sine era în forma unei boabe de fasole, alungită, ușor curbată, dar și îngustă, iar adâncimea - puțin peste 4m. În condițiile în care un bazin olimpic, la standarde competiționale, are structură solidă de beton, 20m lungime x 25m lățime, platforme late de 2-3m și adâncime de minimum 4.5-5m. Iar în zilele și serile de croazieră în care se mai întețea câte o furtună, iar valurile și vântul începeau să legene vasul… atunci să vezi „distracție”.
Cum te-a ajutat această experiență să îți dezvolți curajul și tehnica pentru competițiile Red Bull Cliff Diving?
Mai mult decât orice, vasul, pentru mine, a fost o experiență deschizătoare de drumuri. Un loc și oameni care mi-au dat de gândit, mi-au stimulat imaginația și curiozitatea, mi-au oferit o modalitate alternativă de a încorpora aptitudinile sportive într-un cadru artistic, iar asta mi-a (re)deschis apetitul spre a-mi dori mai mult, a crește și a evolua spre o nouă provocare profesională.
Ai avut momente de teamă sau ezitare când ai făcut primele sărituri de la mare înălțime pe vas? Dacă da, cum le-ai depășit?
Evident! Într-un mediu cu totul nou, faza de adaptare a necesitat multă atenție și…curaj. Săriturile le-am integrat din aproape în aproape, sfătuindu-mă cu colegii de echipă mai experimentați, rămânând deschis și luând totul ca pe o provocare. Execuția perfectă pentru o notă mare nu mai era prioritatea principală, ci siguranța personală și integritatea artistică a spectacolului. Cu fiecare săritură, cu fiecare spectacol a crescut și încrederea mea.
Cum ai descoperit comunitatea săritorilor de la înălțime în timpul petrecut pe vas? A fost un moment-cheie care te-a motivat să faci tranziția către competițiile oficiale?
Chiar mi-a fost de mare ajutor, mai ales la început, și am fost norocos să am în echipă high diveri cu experiență, să mă conectez cu ei, să învăț elemente noi și să-mi dovedesc că și eu am ce trebuie să fac asta: o fundație tehnică puternică, curiozitate și dorință personală, dar și un strop de nebunie.
Cum alegi să pășești pe drumul performanței ajunge să te definească și să îți formeze caracterul, cu fiecare pas făcut, mai ales în momentele dificile, precum accidentările, sau cele de cumpănă în care simți că lovești un zid
Ce ai învățat despre tine ca sportiv și ca performer din experiența show-urilor de pe vas? A schimbat această perioadă felul în care vezi sportul de performanță?
Nu doar pe vas, dar ca performer în general, am învățat autonomie și independență, financiară și profesională. Am învățat ce înseamnă responsabilizarea și asumarea. Ulterior, am înțeles cu adevărat că cea mai puternică motivație vine din interior, nu din factori externi; că lucrurile se întâmplă când îți găsești curajul să experimentezi, să descoperi și să înveți să crezi cu adevărat în potențialul tău. Că potențialul nostru, de cele mai multe ori, este încă nedefinit, nedescoperit, și că ține doar de noi să aflăm ce putem cu adevărat să realizăm.
Mai departe, echipat cu aceste noi calități, am continuat să le exploatez și să le dezvolt în următoarea producție artistică de top mondial din care am făcut parte - The House of Dancing Water - care pentru mine, în plan profesional și personal, a fost poate cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat înainte de a reveni pe scena competițională.
Consider că, la final de zi, sportul de performanță, dintr-un anumit punct de vedere, tot de domeniul divertismentului aparține, ca și contribuție socială. Dar ca misiune personală, ca scop ales, obiectivul necesită enorm de multă muncă, dedicare și perseverență. Cum alegi să pășești pe drumul performanței ajunge să te definească și să îți formeze caracterul, cu fiecare pas făcut, mai ales în momentele dificile, precum accidentările, sau cele de cumpănă în care simți că lovești un zid. Iar cele mai mari învățături vin din cum reușești să depășești acele momente. Toate micile aspecte formează un întreg, iar acel întreg ajunge să reprezinte cine alegi să fii, să devii.
Dacă nu ai fi avut această experiență, crezi că ai fi ajuns să concurezi la nivelul actual în Red Bull Cliff Diving?
Clar, nu! Fără acel prim contract pe vas, nu știu dacă succesiunea de lucruri, oportunități, evoluție de mindset și schimbarea de abordare care au urmat s-ar fi întâmplat. A fost primul pas spre redescoperirea și reinventarea personală și profesională, care m-au adus în punctul din care îți răspund la aceste întrebări, acum.
Ce sfat ai da unui sportiv tânăr care ar avea o oportunitate similară, de a lucra pe un vas de croazieră în spectacole acrobatice? Ar putea fi o rampă de lansare și pentru alții?
Categoric! Dar mai mult decât atât, i-aș recomanda să păstreze o minte deschisă - nu toate experiențele sunt create egal. Însă e la latitudinea fiecăruia cum alege să profite sau să proceseze ocaziile și oportunitățile care pot apărea, uneori de unde te aștepți mai puțin. Iar a începe cu un obiectiv clar și bine definit în minte ajută enorm. Pentru că, de cele mai multe ori, perseverând, chiar se întâmplă să ajungem la destinația dorită.