Cultură Urbană
Cea mai mare comunitate Kendama e în România
Am vorbit despre jucăria japoneză cu Oase, campionul României la Kendama.
Ionuț Dongo, zis Oase, avea numai 20 de ani când a descoperit kendama, jucăria japoneză cu care azi toată lumea vrea să se joace. I s-a părut interesantă, dar nu i-a dat prea mare atenție până când, într-o zi, a început să se joace cu ea și n-a mai lăsat-o din mână. Cam așa începe experiența kendama pentru mulți: dă-mi-o un pic s-o încerc! Apoi te trezești că nu te mai poți opri. Povestea lui Oase este despre cum a transformat o simplă joacă într-un mod de viață: a devenit campion mondial al României la kendama și a pus la noi în țară bazele uneia dintre cele mai puternice comunități de kendama din lume.
Cum ai dat tu de kendama?Cu ani în urmă, aveam niște prieteni rolleri și unul a venit cu o kendama. Am pus mâna pe ea și mi-a lăsat-o mie acasă și acasă a rămas vreo două luni de zile de izbeliște, nu m-am atins de ea. Apoi m-am dus într-un magazin specific japonez, nu mai știu în ce țară eram, și am văzut niște kendame care nu aveau forma actuală, erau ieftine, tip suvenir. De asta aveam și eu acasă. Și la magazin am văzut un tip care se tot juca cu ea și mi-a arătat cum se face. Și am zis: wow, am și eu acasă, o să încerc și eu. Și am încercat și eu și în secunda doi m-am trezit că nu mai pot s-o las din mână. Vreo doi ani de zile nu i-am mai dat drumul. Apoi mi s-a stricat, deci mă întrebam: cum fac acum să iau alta, de unde iau, că nu se găseau ca acum. Și m-am zbătut, am găsit eu nu știu ce site-uri și am comandat trei. Și de acolo a început nebunia mea. Si de la trei am ajuns la 650 de kendame azi.
Care e obiectivul unui joc cu kendama? Am încercat să potrivesc și eu bila aia în cupe, dar nu vrei să știi ce-a ieșit.(Râde) Păi nu trebuie să uităm că e o jucărie. Însă nu e o jucărie numai pentru copii, e pentru oricine. În Japonia, am prieteni de peste 80 de ani pe care i-am cunoscut datorită kendamei și ei joacă toată ziua pentru coordonare și dexteritate. Eu m-am apucat de kendama într-o perioadă în care renunțasem la țigări și am început să mă joc cu ea ca să nu fumez, să înlocuiesc un tic cu altul, dacă vrei. Și pentru că mă jucam toată ziua, am devenit tot mai bun. E pur și simplu o jucărie de care să te bucuri în toate felurile posibile, nu știu dacă are un obiectiv anume. Am un prieten arhitect care mi-a cerut una în urmă cu 5 ani de zile fiindcă îi plăcea forma. Dar el nu se joacă cu ea, nici n-a desfăcut-o, doar îi place cum arată. Deci, pentru el, kendama e un bibelou (râde).
Spuneai că ai 650 de kendama. Care e diferența dintre o kendama ieftină și una scumpă și ce înseamnă o kendama bună?
Kendamele cu prețuri de bază sunt normale, cu vopsea ok, îți faci treaba cu ea. Apoi urmează kendamele cu altfel de design, bile diferite și vopseluri mai bune. O vopsea mai lipicioasă ajută la anumite scheme. Apoi prețurile mai cresc și-n funcție de colaborările cu diferiți artiști. Kendama asta pe care o am eu e făcută de Luzumaki, un artist din Japonia, care a avut colaborări și cu Adidas, Vans sau Red Bull. Când a apărut costa cam 300 de euro, dar când a început să facă mai multe, prețul a scăzut. Apoi sunt kendamele făcute manual, pentru jucători, din lemn mai bun, mai rezistent, e mai multă muncă și mai mult timp să fie gata, deci costă mai mult.
De unde le-ai adunat tu pe cele 650?Am o cameră acasă special pentru ele. La început eram intrigat să găsesc diferite branduri de kendama din diferite colțuri ale lumii. Kendama a apărut în Mexic și Franța. În Franța se numea ”bilboquet” și n-avea forma asta, n-avea cupele mari. În Mexic se numea ”bolero” și, de asemenea, avea o formă diferită de ce era în Franța și de ceea ce e azi, era o cupă, o ață și-o bilă. Japonia a implementat forma finală și cea mai bună. În fine, și eu voiam să ajung la prima kendama, prima formă apărută vreodată și, deci, pe unde ajungeam, le adunam. Plus că fiind sponsorizat de companii, primeam de la toate kendama, la concursuri, ia-o p-asta, testeaz-o p-asta. Eram cel mai fericit! (râde).
Kendama by Luzumaki
© Sînziana Stoicescu
Cum ai trecut de la o simplă joacă la competiții?Toți în SUA și Japonia jucau kendama și eu țineam legătura cu ei pe YouTube. Facebook n-aveam că nu prea îmi plăcea. Și când am început să fiu mai bun, toți îmi ziceau, normal: bă, ești bun (râde). Și la un moment dat cineva mi-a zis: de ce nu te bagi să fii sponsorizat? Și zic: habar n-am ce înseamnă asta. Ce-ar trebui să fac? Zice: pune și tu un video de prezentare și gata. Și zic: hai să încerc, habar n-aveam ce trebuie să fac, nu avusesem niciodată contact cu comunitatea față în față, mă jucam singur.
Și?Păi și am pus tot mai multe videouri cu mine când mă joc și așa am ajuns să fiu sponsorizat. La primul concurs am avut un șoc mental că nu eram obișnuit să mă joc lângă cineva, mă jucam mereu singur. Când auzeam sunetul unei kendame lângă mine, mă debusola. Habar n-aveam cât de bun sau de prost sunt, nu mă evaluasem niciodată, o făceam pentru distracție și atât. Și la vremea aia s-a făcut un top și-am ajuns în el drept al cincilea cel mai bun jucător din lume. Apoi a venit Campionatul Mondial de Kendama din 2014, prima ediție, am fost acolo singur, fără niciun prieten, toți acolo erau super de treabă și uniți, dar e altceva când ai un om al tău alături, simți squad-ul că e lângă tine. Am urcat primul pe scenă, tremuram tot, zic hai, mă distrez, ce să fac acum? Și-am dat-o în bară rău de tot, dar chiar și-așa m-am calificat și-am ieșit pe locul 18 mondial în 2014. Primul meu concurs, prima oară pe scenă, tocmai la Campionatul Mondial. Apoi s-a mai făcut un top când am primit titulatura de legendă a kendamei și-s doar trei jucători în lume cu titulatura asta.
Ce înseamnă că ești legendă a kendamei?Măi, nici eu nu știu exact ce înseamnă (râde). Doar că de la statutul de jucător pro am trecut la legendă, pentru tot ce am făcut pentru comunitatea de kendama din România, care e acum cea mai numeroasă din lume. Primul concurs de kendama din România pe care l-am organizat în urmă cu trei ani a avut opt jucători.
Și câți membri are comunitatea azi?O estimăm undeva la 20.000 de jucători. Nu exagerez pentru că am făcut Campionatul Școlilor la Kendama și-n fiecare școală sunt câte 200 de participanți, în medie. De asemenea, avem și pagina de Facebook cu cei mai mulți membri din lume, Kendama România, peste 20.000. În kendama nu e vorba numai despre cine dă cel mai bun trick sau cine face cea mai bună schemă, e foarte mult despre cine susține treaba asta și-o duce mai departe. Nu e vorba despre cine e mai bun, e despre sharing and caring, cum poți uni oamenii prin chestia asta.
Care e treaba cu Campionatul Mondial de anul ăsta?Anul ăsta Campionatul Mondial de Kendama va fi probabil apogeul. Nu doar pentru că mă duc acolo, ci pentru că am reușit să iau cu mine și toată echipa mea de copii. Am sponsorizat trei jucători super talentați, câștigă la toate concursurile locurile 1, 2 și 3, se bat practic unii cu alții, i-am crescut, i-am dus în direcția bună. Așa că, anul ăsta, ei trei vor participa. Mergem în Hatsukaichi, Japonia, lângă Osaka. Hatsukaichi e cunoscut drept ”orașul-kendama”. Însă suntem o echipă de 11 oameni, adulți și copii.
De ce copiii sunt mai numeroși printre jucătorii de kendama? Chestia asta s-a întâmplat la noi. În Japonia, kendama prinde și la cei mici, dar media e între 25-35 de ani. În alte orașe, la fel, tot oamenii cu vârste mai mari joacă. Nu știu la noi de ce e altfel. Însă eu îi încurajez mereu, că și ei pot să facă ce fac eu.
Ce notează juriul la un campionat mondial de kendama?Sunt mai multe tipuri de concursuri. Un anumit tip sunt speed trick-urile. Adică ai un număr de trick-uri pe care trebuie să le dai în 3 minute. Ai o listă de 10 niveluri. Nivelul unu are un punct, nivelul doi are două puncte și tot așa. Tu ai trei minute să faci zece trick-uri. Dacă faci 10 din 10, ai 100 de puncte, ceea ce e maxim, însă unele trick-uri sunt foarte grele. În runda finală ai, de asemenea, trei minute să dai cât mai multe trick-uri.
Care e celălalt tip de concurs?E un battle. E provocarea. Eu dau o schemă, dacă o fac, ești obligat și tu s-o dai. Sau e o listă cu trick-uri pe care o punem înainte pe internet, oamenii se antrenează pe trick-urile alea, apoi ne întâlnim și-i dăm bătaie cu concursul. Avem un bol cu bilețele cu trick-uri, tragem câte un bilețel, îl dau. Apoi e rândul tău.
Oase
© Sînziana Stoicescu
De ce ți se zice Oase?Am făcut breakdance 15 ani. Aveam foarte mare mobilitate. Deci de acolo mi se trage (n.red. a fost dansator și-n Cirque du Soleil).
Ce urmează pentru tine?Un turneu de kendama în 10 orașe din țară (n.red. turneul e în prezent în desfășurare). Avem concursuri în fiecare zi și am grijă de copii cu vârstele între 13 și 16 ani (râde). Pe urmă, pe 16 iulie, plecăm echipa în Japonia la Campionatul Mondial de care îți povesteam mai devreme. E un întreg tur, nu doar campionatul. Timp de o săptămână mergem prin școli, le arătăm copiilor jucătorii din alte țări, sunt undeva la 5.000 de participanți, cu un trafic total de cam 20.000 de oameni. În Japonia, kendama e disciplină școlară, se predă la sport. Apoi avem zi de filmare în Miyajima, că așa fac toți kendamiștii.
De unde să-i dea bice cineva care vrea să se apuce de kendama?Să înceapă cu orice kendama, nu există kendama proastă. Atâta vreme cât are forma bună, e ok pentru început.
Vrei să rămâi la curent cu cel mai tare conținut de pe RedBull.ro? Abonează-te la singurul newsletter care îți dă aripi!