Bob
Maria Adela Constantin, Florentina Iusco, Beatrice Puiu, Teodora Vlad și Andreea Grecu formează echipajul de bob feminin al României. Chiar dacă aici nu au unde să se pregătească, ele fac performanță.
Tu ce mai știi despre bobul feminin românesc? Cinci fete, care vin din cele mai diverse sporturi, de la atletism la heptatlon, și-au unit forțele pentru a readuce bobul feminin românesc în atenția noastră. Și au reușit! Am vorbit cu Maria Adela Constantin, pilotul echipajului de bob feminin, despre suișurile și coborâșurile într-un sport cu care România ajunge, după mult timp, din nou în clasamentul mondial.
Cum a venit ideea echipajului de bob feminin?
Eu am fost selectată din atletism, de Marius Ene, pentru bob, în iarna lui 2010. Am fost la școala de piloți din Innsbruck și la Campionatele Naționale tot din Innsbruck (în România nu este o pârtie de bob, așadar Campionatele Naționale se țin în Austria), unde am avut-o ca împingătoare pe sora mea, Ana Constantin. Acolo am fost remarcată de domnul antrenor Paul Neagu și am început să mă pregătesc foarte serios. Am reușit să o conving pe Andreea Grecu să vina la bob, în vara lui 2011 și, de atunci, am format un echipaj din ce în ce mai puternic. Din anul 2013, ni s-a alăturat și Erika Halai, săritoare în lungime din Oradea, iar în 2015, Erika a convins-o pe Olivia Vild din Budapesta, heptatlonistă, să concureze la bob pentru România. Cum Andreea a început să piloteze din anul 2015, odată cu venirea Oliviei, echipa a crescut la două echipaje.
Care a fost, până la voi, situația bobului feminin în România?
În anul 2005, tot sub îndrumarea domnului Paul Neagu, echipajul format din Maria Spirescu și Viorica Țigău a câștigat campionatele mondiale de juniori. Medalii în Cupa Europei a mai obținut și echipajul pilotat de Oana Ungureanu, iar în 2002, România a fost reprezenatată la Jocurile Olimpice de către Erika Kovacs și Maria Spirescu (pe atunci, împingătoare).
Am reușit prin rezultatele noastre și prin îndrăzneala noastră de la bob de patru să readucem România pe harta bobului mondial
În 2012, la Jocurile Olimpice de Tineret, au participat sora mea, Ana Constantin (era deja pilot de skeleton, așadar tranziția la bob a fost mai ușoară), împreuna cu Andreea Grecu. Fetele au ocupat locul șase.
Sunteți primul echipaj de bob de patru feminin din România. Ce este special la această formulă?
Suntem primul echipaj de bob de patru feminin din România și primul echipaj feminin din lume de bob de patru, care am luat startul la Campionatele Mondiale din Königssee 2017. Pe lângă noi două (Andreea Grecu și cu mine), au fost Erika Halai și Olivia Vild, care din păcate, anul acesta, nu au mai continuat cu bobul.
Despre bobul de patru feminin este mai mult de povestit. Până în sezonul 2014-2015 (un sezon începe toamna și se termină primăvara), bobul de patru era probă strict masculină. În 2014, Kaillie Humphries (dublă campioană olimpică în 2010 și 2014) și Elana Mayers (bronz în 2010 și argint în 2014) au făcut presiune și, astfel, din sezonul 2014/2015, regulamentul Federației Internaționale s-a modificat. În urma acestor schimbări, proba de bob de patru a devenit probă mixtă (un echipaj putea fi alcătuit din fată sau băiat pilot și fete sau băieți împingători) și o națiune care avea femeie pilot la bobul de patru putea să înscrie suplimentar până la două echipaje în Cupa Mondială. De exemplu, România avea la bob de patru masculin un singur loc în Cupa Mondială. Acum, România mai putea înscrie în concurs încă două boburi de patru pilotate de femei. Desigur, formula în care o femeie ar avea șanse în fața bărbaților este o femeie pilot și trei împingător foarte puternici.
În februarie 2017, în Konigssee, am fost primul echipaj complet feminin din istorie care a luat startul la Campionatele Mondiale
La Campionatele Naționale din 2014, am condus prima dată un bob de patru. Mi-a plăcut foarte mult, așa că, la Campionatele Mondiale demonstrative de bob de patru feminin din Innsbruck, 2015, am luat startul în formația Constantin/Vild/Grecu/Halai. La start am fost patru echipaje pionier: două echipe din Canada pilotate de Kaillie Humphries și Alysia Rissling, un echipaj din SUA pilotat de Elana Mayers și noi. Am ocupat locul trei la final, în fața echipei SUA, iar după prima manșă, am fost la 0.1 secunde de dubla campioană olimpică.
În 2015, 2016 și 2017, am continuat pregătirea la bob de patru pe mai multe pârtii din lume și am participat în Cupa Europei și Cupa Americii, îndeplinind baremul de cinci concursuri pe trei pârtii, care dă dreptul unui pilot, indiferent de sex, să participe în Cupa Mondială și la Campionatele Mondiale.
În februarie 2017, în Konigssee, am fost primul echipaj complet feminin din istorie care a luat startul la Campionatele Mondiale. Am ocupat locul 32 din 34 de echipaje. Atmosfera a fost unică pentru noi. La început, am fost luate peste picior și antrenorul nostru la fel. Dar, la final, prin modul în care ne-am prezentat (start și pilotaj), am fost felicitați sincer chiar și de cei mai înfocați oponenți ai bobului feminin.
Anul acesta, tot în Konigssee, la Cupa Europei am mai făcut, fără să vreau, o premieră mondială. Am participat, în aceeași zi și în același timp, la concurs de bob de doi feminin și de bob de patru. Programul organizatorilor nu a prevăzut că va fi și o femeie pilot la start la bob de patru și a programat bob de doi feminin o manșă, cinci minute pauză, bob de patru o manșă, 20 minute pauză și apoi a doua manșă. A trebuit să pilotez o dată bob de două, o dată bob de patru. Am reușit și aceasta provocare cu susținerea antrenorului meu și a echipei care mi-au acordat încredere 100%!
Acest pionierat este foarte important pentru noi ca echipă și pentru România ca țară. Am reușit prin rezultatele noastre și prin îndrăzneala noastră de la bob de patru să readucem România pe harta bobului mondial. După era lui Ion Panțuru (medalie de bronz, în 1968, la JO Grenoble), România nu a mai fost prezentă decât rar în topul mondial la bob.
Ce ar trebui să știm noi, cei de pe margine, despre bob, de ce e un sport grozav?
Am descoperit bobul la vârsta de 15 ani, când urmăream bob pe Eurosport și mă gândeam cât de frumos este. Apoi, am fost trimisă de antrenorul meu de atletism, Răzvan Stănescu. Mi-a spus că mi s-ar potrivi foarte bine și așa a fost. Pe celelalte fete le-am convins „din gură în gură”, cum s-ar spune. Pe Andreea am adus-o eu, pe Erika a convins-o sora mea, iar pe Olivia a cooptat-o Erika. Pe Beatrice am încercat timp de trei ani să o aduc la bob și a reușit Paul Neagu, anul acesta, iar pe Florentina a îndrumat-o fizioterapeutul lotului de atletism, domnul Constantin Obreja, care a fost coleg de lot la bob cu antrenorul nostru.
Cel mai frumos lucru la bob este faptul că poți vedea locuri minunate. Peisajele de iarnă din stațiunile unde avem concursuri nu se pot descrie în cuvinte. Apoi, este sentimentul de echipă și de familie și, nu în ultimul rând, adrenalina care acționează ca un drog. Odată ce simți gustul vitezei, nu te mai poți lăsa. Deja, din luna august, mă gândesc că se apropie iarna și o să ma urc, din nou, la cârma bobului.
Unde locuiți și unde vă pregătiți?
Locuim peste tot în țară și în lume, dar ne pregătim cât de mult se poate împreună. Eu și Andreea suntem din București, Flori din Deva, Beatrice locuiește în America, iar Teo în Brebu-Câmpina.
Suntem în afara țării, deoarece competițiile sunt sub formă de circuit (opt etape de Cupă Mondială pe opt pârtii diferite, în America și Europa). Pregătirea o facem tot în străinătate, fiindcă în România nu există pârtie de bob, dar și dacă ar exista, ar trebui să ne antrenăm și în afara țării, deoarece nu te poți îmbunătăți pe un singur traseu.
Care sunt lucrurile de care ar fi nevoie ca să vă puteți antrena în țară?
Singurele care ne lipsesc sunt o pârtie de bob și o pistă modernă de starturi la Sinaia și în Constanța. În Sinaia este o pistă de starturi de vară, dar acum nu mai e funcțională, iar în Constanța nu este deloc. Trebuie să menționez că locurile noastre de pregătire pentru vară sunt în Constanța, acolo unde antrenorul nostru are un centru de recuperare și performanță ultramodern și cu posibilități de cazare și în Sinaia, unde este clubul de care aparținem, CSO Sinaia.
Cine este antrenorul vostru? Vorbiți atât de frumos de el.
Antrenorul nostru, Paul Neagu, este un om bun și un spirit veșnic tânăr. Locuiește, din 1979, în Germania, Winterberg, la cinci minute distanță de pârtia de bob. A fost atlet (aruncător de bilă), culturist și pilot de bob. În anii 1978 și 1979, a fost campion național la toate cele trei sporturi. În anul 1992, a obținut ultima medalie la bob masculin, medalie de bronz la bob de patru la Campionatele Europene din Königssee. În anul 2014, la vârsta de 25+ (60 ani), a câștigat titlul național la bob de patru persoane.
Care sunt obiectivele voastre în perioada următoare?
Obiectivul principal este calificarea la Jocurile Olimpice. Sunt foarte puține locuri la fete și foarte multe echipaje de valoare, așa că lupta este acerbă. Sunt 20 de locuri, dintre care trei sunt pentru continente și pentru țara gazdă. Așa că țări precum Germania, SUA, Canada, Rusia, Elveția, Belgia, Anglia, Austria și România se luptă pentru aceste 17 locuri.
Urmărește-le pe fetele din echipajul de bob feminin al României. Dă-le like pe Facebook.
.png)
