Pisica Patrata, pe numele adevarat Alexandru Ciubotariu, si-a pus amprenta prin desene si benzi desenate pe tot Bucurestiul.
© [unknown]
Cultură Urbană

"Pisica Patrata m-a ajutat sa ma eliberez"

Un nickname care-a facut istorie.
Scris de Andreea Vasile
8 minute de cititPublished on
Oamenii il cunosc si-l recunosc fie ca-i spun Alexandru Ciubotariu, Ciubi sau Pisica Patrata. Este unul dintre primii street artists din Bucuresti care-a facut din spatiul public un loc al jocului si ne-a facut pe toti sa exclamam: hei, da, orasul este al nostru! Am vorbit cu Alex, a carui coloana vertebrala, din copilarie si pana azi, e banda desenata despre interventiile artistice in spatiul public si despre singura constanta din viata lui, desenul.
Gandeste-te la inceputurile interventiilor tale in spatiul public. Cum ti le aduci aminte?Chiar daca zona de graffiti era prezenta, ce se intampla pe interventii in spatiul public era foarte la inceput. Imi aduc aminte ca erau foarte vizibile pentru ca tot ce insemna guerrilla advertising sau publicitate traditionala, care aglomereaza spatiul urban, era mai lejer. Primele mele interventii au fost timide, cu stickere de mici dimensiuni, nu ma gandeam atunci ca incepem sau facem ceva memorabil. Eu oricum aveam un parcurs atipic, avusesem un traseu academic, artistic si previzibil si interventiile publice au fost un declic extrem de important, care cumva a rupt traseul asta. Chiar si numele Pisica Patrata m-a ajutat sa ma eliberez si sa fac ce vreau in spatiul public si chiar ca estetica am reusit sa fac cu mult mai multe decat as fi reusit intr-o lucrare semnata Alexandru Ciubotariu.
De ce ai avut nevoie de un alter ego, Pisica Patrata, in interventiile tale publice?Eu si cand interveneam cu stickerele alea mici aveam senzatia ca fac cea mai mare ilegalitate din lume. Si atunci, cu nickname-ul, aveam un soi de backup, care insa la mine n-a contat, ca toata lumea stia cine era si ce facea Pisica Patrata (rade). Dar, in prima instanta, a contat pentru protectia asta de lucru in spatiul public si pentru libertatea oferita de o alta identitate de la care nu existau asteptari. Era o joaca!
Spui ca nickname-ul lua presiunea de pe identitatea ta reala si o muta spre una fictiva. Ce fel de temeri a preluat Pisica Patrata de la Alexandru Ciubotariu?De exemplu, puteam experimenta fara sa mai tin cont de ce invatasem la anatomie, desen, cromatica. Pasionat de banda desenata, aveam o munca sustinuta in a cauta personaje care sa populeze acele benzi. Asta am facut si-n strada, lucrarile mele nu aveau un mesaj direct, erau niste prezente, niste personaje care simteam eu ca trebuie sa populeze anumite zone din oras. Practic, aici a fost eliberarea, nu-mi puneam problema ca voi fi arestat, ca mi-am dat seama ca eram intr-o zona destul de gri cu interventiile mele in spatiul public, dar mi-a placut zona asta de joaca.
De ce ai vrut ca interventiile tale sa fie vazute?Prima data, in Franta, am vazut genul asta de interventie pe semne de circulatie, dar sticker art sau paste up, nu neaparat graffiti. In Bucuresti nu prea era asa ceva si mi s-a parut interesat. Am inceput cu chestii mici. Apoi, constientizand lucrul meu in spatiul public, mi s-au rezolvat anumite intrebari si au aparut altele noi. Aveai feedback rapid, era foarte misto sa desenezi, sa faci ce-ti place si pur si simplu sa expui public fara sa mai astepti girul unei galerii. Reactiile erau de toate naturile, erau destul de bune si te impulsionau ca poate faci ceva bun. Asa a inceput totul! Bucurestiul il stiam si simteam unde are nevoie de interventiile mele, niciodata nu am intervenit pe casa unui om. Treptat, au aparut lucrarile mai complexe, unde masuram spatiul, schitam, nu mai era doar o interventie punctuala, la intamplare. Interventiile devenisera mai constiente, dar erau tot intr-o zona de joaca. Asta e street art adevarat, nevoia de a interveni dezinteresat intr-un loc, fara sa fi comisionat de cineva, fara sa astepti ceva.
Cum identifici tu locurile in care desenezi?Ma plimbam prin oras, observam anumite locuri si simteam nevoia sa intervin. Inainte aveam o punga de stickere si lipeam oriunde, chiar si in strainatate. Mi s-a intamplat sa ajung intr-un orasel cochet din Franta si mi-am dat seama ca e o tampenie sa pun acolo stickere cu Pisica Patrata, n-avea niciun sens si de atunci nu am mai facut asta. Aleg sa fac doar aici, in Bucuresti. Traind aici, eu ma imbratisez cu orasul asta si daca o lucrare e facuta in situl specific, masurata si schitata fix pentru locul ala, atunci locul si lucrarea se imbratiseaza si par de acolo, credibile, nu doar aplicate artificial. Am lucrari care sunt in Bucuresti de 7-8 ani si inca rezista.
Pisica Patrata, pe numele adevarat Alexandru Ciubotariu, si-a pus amprenta prin desene si benzi desenate pe tot Bucurestiul.

Pisica Patrata la Carturesti Carusel

© [unknown]

Ce inseamna sa ramai vizibil intr-un oras care vizual e tot mai aglomerat?Dorinta e sa mergi si sa faci desenul cat mai mare, sa ajungi sa lucrezi la scara unui oras, daca imi dai un bloc de 10 etaje, sunt foarte fericit, daca am unul de 40, sunt si mai fericit. Dorinta de a te agata de orasul asta se transforma la scara lui. Insa o dimensiune mai mare inseamna o colaborare cu cineva si cea mai plauzibila varianta e sa mergi cu o entitate culturala care stie ce faci si-ti poate da mana libera.
Asa cum s-a intamplat cu ultimul tau desen de la Carturesti …Exact! De 10 ani sunt prieten cu Street Delivery si cred in ce au ei de facut, iar peretele asta de deasupra de la Carturesti, vizibil din Magheru, eu il depistasem de mult, era pe lista mea de locuri de intervenit, cand a venit propunerea sa facem ceva acolo acum 2 ani, tot in cadrul Street Delivery. Insa, din cauza vremii, lucrarea aceea a cazut, asa ca acum s-a decis refacerea ei.
Ce inseamna banda desenata pentru tine?Banda desenata e constanta din viata mea. Cand eram mic voiam sa ma fac caricaturist. Exista revista Urzica si colectia Liliput, care mi se pare geniala si asta voiam sa fac, carticele mici si sa public in Urzica. La un moment dat, am descoperit Pif-urile, ca multa lume de varsta mea. Mi se pareau cele mai minunate lucruri. S-a intamplat la un festival la Constanta la care participam sa-mi dau seama ca si eu as putea sa fac acele benzi. Din momentul ala, practic, tot ce am facut s-a legat intr-un fel sau altul de banda desenata. Banda desenata in Romania are o istorie de peste 100 de ani, am si un proiect care se numeste Muzeul Benzii Desenate, incerc sa recuperez toata aceasta istorie, deci unui om ca mine, implicat de atatia ani in banda desenata, i se pare ca lumea asta e mare si minunata. De fapt, ea e destul de mica si, poate pentru unii, aproape invizibila ca expresie, dar ea acopera cam toata paleta, de la traduceri mainstream pana la fanzine xerografiate manual si trase in numai cateva exemplare, la benzi desenate pentru copii, la romane grafice, la web comics. La noi s-au pierdut niste lucruri la inceputul anilor 1990, in efervescenta presei, desi exista banda desenata, s-au neglijat povestea, scenariul, acolo au fost niste pasi care au fost pierduti si poate acum sa existe cumva o renastere.
Pisica Patrata, pe numele adevarat Alexandru Ciubotariu, si-a pus amprenta prin desene si benzi desenate pe tot Bucurestiul.

Pisica Patrata la Carturesti Carusel

© [unknown]

Care-s directiile tale in banda desenata?Am doua directii extrem de diferite. E zona pentru copii, de banda desenata clasica, de inspiratie Pif, ca asta am vrut de la inceput, o zona curata, buna, iar alta pe care am dezvoltat-o in facultate, cand am luat limbajul benzilor desenate si le-am expus pe un grafism mai experimental, unde caut mai mult proiecte personale, lucrari de non comics, non naratiune, dar cu elemente de banda desenata, am si povesti personale pe care incerc sa le fac, as vrea sa transform si poezia in banda desenata, adica sunt niste lucruri care ma preocupa.
Recent s-a lansat albumul de banda desenata, Urmatorul cadru – Ping Pong Comics. Despre ce e vorba?Este un experiment facut de 10 autori romani de banda desenata, care aveau la mijloc prietenia si, ca orice idee buna care se naste la bere, am zis ca ar trebui sa profitam de un anumit timp petrecut impreuna si sa facem ceva. Si atunci a venit ideea asta de ping pong comics, un autor desena un cadru, apoi pasa mai departe urmatorului autor, care continua, cu o totala libertate, cum voia el, povestea. Mie mi s-a parut interesant ca toti aveam experienta personala sau cu edituri si asta a contat pentru ca mecanismul benzii desenate e destul de strict, urmand un scenariu, un storyboard, o schita, o culoare. Am lucrat cam un an jumate la proiect si chiar a iesit pana la urma. Am avut noroc ca a iesit cu o editura care se ocupa cu banda desenata si care a indragit ideea de a spune o poveste in acest fel si vad ca si reactiile oamenilor sunt interesante si ne intreaba cand continuam. Pentru mine e o bucurie, dar si o surpriza.
Cum poate sa faca un novice cunostinta cu banda desenata in Romania?Sunt putine lucrari bune si disponibile, deci un novice poate sa acopere rapid zonele de care aminteam mai devreme. Muzeul Benzii Desenate, unde incerc sa inventeriez orice aparitie, orice eveniment care are legatura cu banda desenata, revista Comics, care e platforma lui Octav Ungureanu, unde poti si debuta daca ai mana si poate evenimentul Comic Con ca sa-ti faci o idee, desi acolo lipsesc mai multe chestii de nisa, iar intersectia cu banda desenata e totusi rara.
Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!