”Știu care sunt pașii pentru a ajunge la nivelul meu maxim, și asta am de gând să fac!”
Românul de 22 de ani, care a copilărit în satul Buda, lângă Fălticeni, a cucerit lumea de mountainbiking prin talentul și polivalența cu care pedalează pe cele mai înalte culmi. După ce a devenit Campion European și Campion Mondial la disciplina de mountain bike cross-country, Vlad Dascălu se alătură sportivilor Red Bull din România Cristina Neagu și Denisa Dragomir.
Eram la Campionatul Mondial de la Lenzerheide din 2018, în cursa U23, și eram geană pe Vlad Dascălu, un talent de care tot auzisem, însă pe care personal nu-l prea văzusem live în acțiune. Așteptam fix după cea mai mare săritură de pe traseul de cross-country, să văd cine trece mai frumos peste ea.
O siluetă în bleu-marin răsări de după colț și se înălță de pe valul de pământ, întorcând grațios de ghidon la dreapta; aterizare perfectă, echipamentul Lotului Național, pedală mai departe. Era Vlad! Atâta eleganță pe bicicletă mai rar, și cu atât mai puțin într-o cursă de cross-country, unde stilul nu este o prioritate.
Dar Vlad Dascălu e făcut din alt aluat. Îl cunoscusem cu o seară înainte și rămăseserăm cu toții uimiți de bunul lui simț de care dă dovadă. Aveam să aflăm că trecutul de rider al lui Vlad este cât se poate de bogat și că polivalența lui este la fel de remarcabilă ca și bunul său simț. A păstrat aceste lucruri și doi ani mai târziu, acum, când am stat de vorbă cu Vlad despre diferitele stiluri „de dat" și cum te poți inspira din ele.
Salut, Vlad! Evoluția ta ca sportiv e una mai neobișnuită, fiindcă ai început cu downhill și ai trecut la cross-country, când de multe ori e invers. Ce te-a determinat să faci saltul acesta de la downhill la cross-country?
Și în perioada de downhill îmi plăcea să fac curse de cross-country, să mă antrenez. Îmi plăcea destul de mult. Am văzut în asta o variantă mai bună pentru viitorul meu la nivel profesionist. Nu a fost o decizie pe care am luat-o foarte greu.
Judecând după rezultatele la downhill, tind să cred că ai rămas cu ceva amintiri din disciplina asta. Care crezi că sunt avantajele tale față de alți competitori din cross-country, având în vedere trecutul tău gravitațional?
Întotdeauna am crezut că atunci când ești mai tânăr și începi cu bicicleta e important să exersezi tehnică, să înveți să sari și să cobori. Atunci când ești tânăr, înveți mult mai ușor chestiile astea. Când te dezvolți mai mult ca rider, e important să exersezi partea fizică, să faci intervale, să ai mult timp pe bicicletă. Dar la început, avantajul meu a fost acesta: am învățat să cobor destul de bine la downhill și asta a contat. Și în ziua de azi îmi place foarte mult să fac coborâri, să merg în bike park.
Am văzut la un moment dat pe Instagram niște clipuri cu tine pe hardtail-ul mic, de dirt, în pumptrack-ul din ”La Poma”, de lângă Barcelona, și mi se pare că arătai mai fluid decât mulți rideri care fac numai asta. Cât de des te dai pe bicicleta mică de dirt jumping și pe unde faci asta?
Nu mă dau chiar des, mi-ar plăcea să pot face asta mai mult, dar în zona unde stau eu nu prea sunt locuri bine amenajate pentru dirt jumping. Dar când sunt mai liber și nu sunt competiții importante, merg cu prietenii la un pumptrack care e mai aproape de casa mea, îmi place foarte mult. E lucrul cu care am început și îmi aduc aminte mereu de asta.
Te dai numai în pumptrack sau, dacă găsești niște duble de dirt jumping, te dai și acolo?
Amândouă îmi plac. Îmi place și dirt jumping-ul foarte mult, mă descurc și acolo (râde).
Din câte am povestit cu tine, te-ai înscris la un moment dat și într-o cursă de four-cross. Cum ți s-a părut? Te-ar mai tenta să te dai la four-cross, dacă ai avea ocazia?
Am făcut, de fapt, mai multe curse, vreo două-trei. În satul în care stau eu, acum vreo 4-5 ani aveam un traseu de four-cross și niște sărituri de dirt jumping, dar din păcate zona aceea a fost distrusă și momentan nu mai este nimic. Niște prieteni organizau o cursă acolo și vreo doi ani am participat și eu.
E ceva foarte diferit de ce fac acum, dar e frumos. La sfârșitul anului am încercat și o competiție de pumptrack. Era într-un sat mic, unde se inaugurase un pumptrack și au făcut și un concurs. Nu m-a interesat rezultatul, m-am dus acolo de plăcere.
Există anumite lucruri pe care le-ai exersat în alte discipline și care consideri că te-au ajutat ca rider de cross-country?
Da, toate, pumptrack-ul poate folosi la cross-country și la downhill. De exemplu, să știi să sari, să dai jump-uri diferite, mai mari, mai mici, să cobori. De la toate se poate scoate o mică parte și se poate implementa în cross-country. Cu cât faci mai multe, cu cât mai multe skill-uri ai, cu atât e mai bine.
Care sunt manevrele tehnice de bază pe care e obligatoriu să le stăpânești, ca participant cu pretenții în cursele de cross-country?
Cross-country e un sport complex. Tehnica e importantă și pe urcare și pe coborâre, asta pentru că nu doar pe coborâre sunt zone tehnice. Și pe urcare sunt multe pietre și rădăcini și trebuie să știi să le combini pe amândouă; să mergi cu viteză pe coborâre, dar în același timp să te și odihnești pentru urcare, fiindcă urcarea e mai importantă.
Sunt multe lucruri importante ca tehnică, nu doar să știi să faci un bunny-hop, să dai un jump sau să cobori un rock garden. De asta spun: cu cât mai multe lucruri faci în afară de cross-country, mai bine. De exemplu, acum sunt în Andorra și sâmbăta trecută am stat toată ziua în bike park cu bicicleta de enduro. Dacă știi să cobori bine în bike park, atunci la o cursă de cross-country nu ai nici o problemă.
Săriturile sunt mai mari, rock garden-uri, zone foarte abrupte; așa se dezvoltă tehnica pentru cross-country.
Care alte discipline ale ciclismului ți se par interesante? Ai participa la o cursă de enduro, de exemplu?
Am făcut și o cursă de enduro, da, dar nu era un traseu chiar de enduro, fiindcă era într-un bike park. Am fost și la curse de șosea, însă îmi place mai mult să ies la antrenament cu bicicleta de șosea, nu la concursuri. Enduro, pumptrack, șosea... cam acestea sunt lucrurile pe care le fac eu.
Ți-e dor de o cursă de downhill?
Mi-ar plăcea mai mult să fac curse de enduro, nu de downhill. Seamănă mai mult cu cross-country și mă ajută mai mult. La downhill e mai periculos. Chiar dacă uneori sunt și curse de downhill în același loc cu cele de cross-country, nu pot să le urmăresc pentru că trebuie să mă pregătesc. Dar îmi place să mă uit la reluările din downhill.
Cum ar trebui să se antreneze din punct de vedere tehnic cineva care este începător în cursele de mountainbiking?
Depinde mult de zona unde locuiește, că sunt locuri unde ai trasee mai tehnice și în altele nu. Cel mai bine e să ai pe cineva care să te învețe un pic la început. Eu, de exemplu, am început cu niște prieteni și unde se duceau ei, mă duceam și eu și mă învățau cum se face una-alta. Acum mă descurc singur, dar la început e mai greu să cunoști trasee, să știi cum să te dai. E mai bine să ai pe cineva care să te ajute. Nu mi-a plăcut niciodată să mă antrenez doar pe o singură bicicletă. Te distrezi mai mult dacă poți să te dai în mai multe feluri, descoperi lucruri noi. Poate să îți placă o altă disciplină și să îți fie de folos la ce faci în principal.
Scurt îndrumător:
- Cross-country olimpic (XCO) este una dintre disciplinele principale ale mountain biking-ului. Un duel intens de anduranță, cu mai multe ture, în care participanții iau startul deodată și parcurg un traseu cu urcări aprige și coborâri dure, unde strategia este esențială și luptele cot la cot fac deliciul audienței. Cross-country este prima și singura disciplină a mountainbiking-ului, care a fost inclusă în Jocurile Olimpice.
- Downhill (DHI) este una dintre cele mai populare discipline din mountainbiking. Formatul este identic cu cel al curselor de coborâre pe schiuri, riderii fiind singuri pe traseu în încercarea lor de a învinge cronometrul. Ei sunt cernuți de sesiunea de calificări, iar în finale rămân doar cei mai rapizi. Startul se dă în ordinea inversă a rezultatelor obținute în calificări, ceea ce garantează spectacolul pe final de concurs. Traseele de downhill sunt deosebit de tehnice, cu numeroase secțiuni abrupte, sărituri ample, zone cu rădăcini și câmpuri de pietre de mari dimensiuni. Cele mai importante două competiții dintr-un sezon de mountainbiking sunt Cupa Mondială și Campionatul Mondial, organizate sub egida Uniunii Cicliste Internaționale (UCI).
- Cupa Mondială are mai multe etape și se desfășoară pe tot globul, pe parcusul întregului sezon. Se acordă puncte pentru rezultatele din fiecare etapă și la final sunt încoronați câștigătorii la general. Riderii sunt organizați în echipe susținute de sponsori, care pot puncta într-un clasament separat. Unele echipe sunt multidisciplinare, în timp ce altele sunt specializate pe un anumit domeniu. Cross-country și downhill sunt disciplinele clasice ale Cupei Mondiale, dar acesta a cuprins în trecut și alte formate, precum dual slalom și four-cross.
- Campionatul Mondial are loc o singură dată pe an, în localități unde au loc de regulă etape de Cupă Mondială. Acest eveniment are un prestigiu aparte, fiindcă întreaga atenție a competitorilor este pe o singură cursă, în care ei pot câștiga totul. Campionii Mondiali au privilegiul de a purta timp de un sezon după victorie tricoul alb cu dungi de curcubeu în orice altă competiție intră. În Campionatul Mondial echipele participante sunt cele naționale, diferite de cele din Cupa Mondială, iar riderii aleargă în echipamentul național și trebuie să se califice pentru a prinde un loc în lot, considerat o onoare aparte. Campionatul Mondial cuprinde mult mai multe discipline decât Cupa Mondială, de la clasicele downhill și cross-country, până la four-cross, trial sau cross-country în ștafetă.