Artă & Creativitate
Lumea colorata a caleidoscoapelor
Veronica Soare iti spune povestea lor.
Sa vorbesti sau sa scrii despre Veronica Soare nu este o misiune usoara. In lumea internetului, si nu numai, toata lumea o stie drept fata aceea care da o mana de ajutor oricui o cere. Indiferent de evenimentul la care participa, sau pe care il creeaza, ea e acolo, gata sa bucure pe cineva! E o misiune personala in care crede din toata inima. Asa ca, pana sa vorbesc cu ea despre caleidoscoapele pe care le mestereste cu talent si entuziasm, am rugat-o sa-si faca propria descriere.
“Sunt Veronica de la minuni.ro, locul meu de joaca, in care imi doresc sa adun cat mai multa lume, sa construiesc o comunitate frumoasa, sa putem ajuta, macar putin, acolo unde e nevoie. Vreau sa fiu ca pasarea colibri din povestea incendiului din padure, bucuroasa ca imi fac partea mea. Unii spun ca ii inspir si pe ei sa-si faca partea lor si sa priveasca mereu partea luminata de soare, nici n-am visat ca tot ce fac sau sunt poate fi inspirational pentru cineva, dar ma bucur ca e asa. E flatant cumva si te obliga sa vrei sa faci si mai mult, si mai bine. Din exterior pare ca sunt toata o reverie, cum mi-a spus deunazi o vecina, dar e o lupta acolo, nu e mereu asa. Zilele sunt cu bune si cu rele, insa nu cred ca ajuta sa raspandesc altceva decat senin, si pentru mine, si pentru altii. Vreau ca toti copiii din centrele de plasament sa aiba un caleidoscop mesterit de ei. Pentru fiecare om care vine la atelierele mele, un copil va lucra impreuna cu mine unul. Am primit misiunea asta. S-a intamplat sa cunosc un baiat in prima zi in care am facut caleidoscoape pe Matasari, intamplare pura. Nu stia ce sunt si am inceput sa ii povestim, eu si fata cu care se plimba. La un moment dat am facut o greseala, i-am spus entuziasmata ca toti aveam un caleidoscop in copilarie. El ne-a privit si ne-a raspuns, timid: Stiti, noi la casa de copii nu am avut caleidoscoape. A fost unul dintre cele mai dificile momente din viata mea. Nu stiu cine a spart tacerea, dar la finalul zilei am simtit ca acest baiat mi-a dat o tema. Sper sa o fac cat mai bine, cu ajutorul oamenilor din lumea minuni.ro. Care in curand implineste un an, pe 25 noiembrie. Va fi a doua editie a petrecerii Lola & Friends Charity Party. Unde Lola e catelusa mea, gasita pe strada. Si e mereu prezenta, toata lumea o iubeste. Asa ca am facut-o poveste si i-am organizat o petrecere care a fost un succes. Cand nu fac minuni.ro, fac audiobook-uri pentru nevazatori, o activitate care ma anima de cativa ani incoace, orice carte as citi si ma ocup de continut pentru cateva pagini de Facebook si site-uri. In lumea asta traiesc acum, a cuvintelor scrise si rostite, a faptelor bune si a oamenilor carora le pasa de celalalt si, asa cum spunea Optimistul lui Voltaire, e cea mai frumoasa dintre lumile posibile.”
Veronica Soare si Lola
© Vanilla Roads
Cum iti aduci aminte de caleidoscoapele din copilarie? Cand ma gandesc la copilaria mea, imi vin in minte caleidoscoapele mele si ale copiilor din preajma mea. Eram fascinata de ele. De ele si de carusele, mereu m-am intrebat daca viata e mai frumoasa vazuta dintr-un carusel sau printr-un caleidoscop. Le primeam adesea pe amandoua, imi pare atat de rau ca s-au ratacit toate. N-am avut niciodata dorinta asta de a pastra obiecte, de a avea cumva grija de ele, daca iti doreai unul, ti-l ofeream, dar cele mai multe s-au ratacit probabil in podul casei. Eu am tinut mereu mai mult la emotii, nu la lucruri. Acum imi pare cumva rau, mi-ar fi placut sa am colectia mea de caleidoscoape din copilarie. Probabil voi pune dorinta asta in copilul pe care il voi avea candva.
Cand ai avut primul tau caleidoscop?Nu mai tin minte cine mi l-a dat sau cand, amintirile mele se leaga mai mult de trairi. Imi amintesc doar ca nu il mai lasam din mana, mi se parea o lume noua si minunata acolo in interiorul lui. Nu m-a interesat niciodata sa le desfac, sa vad ce e inauntru. Multa lume imi spune asta acum, ca aveau in copilarie caleidoscoape si le-au spart, ca sa vada din ce-s facute. Eu n-am facut asta niciodata, am trait doar magia lor, n-am vrut explicatii pentru ele.
Veronica Soare
© Vanilla Roads
Ce reprezinta pentru tine caleidoscopul?Linistea ca oricum se vor aseza margelele si ca imaginea va fi una frumoasa. Imi place sa duc asta in clipele mele de fiecare zi, sa imi spun ca fiecare situatie sau intamplare e o imagine dintr-un caleidoscop. Caut frumusetea in orice om si lucru. Si, daca n-o zaresc, desi m-am antrenat sa fac asta, mai rasucesc putin caleidoscopul si sigur e acolo. Si mai e ceva: caleidoscopul are nevoie de lumina, asadar imi aminteste sa ma asez mereu spre ea.
Cum ti-a venit ideea sa faci caleidoscoape?Ideea s-a asezat in mine cand am nascocit proiectul minuni.ro – caleidoscop de fapte bune. Voiam sa intregesc numele acestui proiect si, la faza asta, caleidoscoapele au castigat in fata caruselelor (rade). Mi-a placut cum suna – caleidoscop de fapte bune. Si ideea ca pe minuni.ro oricum privesti spre lume si o vei vedea frumoasa. De-acolo pana la a le mesteri n-a mai fost mult. Iar cand ma pregateam pentru evenimentul Femei pe Matasari m-am gandit ca ar fi o idee buna sa fac un atelier in vazul lumii. Ca poate oamenii vor fi fascinati de margele si oglinzi. Asa a fost. Ba chiar mai mult de-atat. Pentru toti copiii, mici si mari, am trezit o bucurie uitata cu ele. Cand oamenii aud ca ma ocup cu asta fac ochii mari si zambesc. Ma hranesc din privirile astea!
Atelier de mesterit caleidoscoape
© Vanilla Roads
Unde ai invatat sa le faci?Ah, aici e o poveste care ma amuza. Eu nu sunt un om al tutorialelor. Eu am nevoie sa imi arate cineva, mi se trage din copilarie. Asa ca atunci cand mi-a venit ideea sa le fac am inceput sa caut un om care a facut un atelier despre asta, care poate poate vinde undeva. N-am gasit decat o fata, o anume Diana Coman. Asa ca m-am apucat s-o caut pe Facebook pe aceasta Diana Coman. Erau mai multe cu numele asta (rade). I-am scris fiecareia in parte, dar primeam invariabil acelasi raspuns: Imi pare rau, nu sunt Diana pe care o cauti. Eram deznadajduita, treceau zilele si eu ma cazneam sa nu ma uit la tutoriale pe net. Pur si simplu nu imi place, am senzatia ca vad un zid. La un moment dat insa mi-a venit in minte un om care m-ar putea duce la Diana. Si, intr-adevar, mi-a deschis usa spre ea. Tin minte ca i-am scris intr-o dupa-amiaza de vineri, ma si gandeam c-o sa-mi raspunda doar saptamana urmatoare. Dar in cateva minute m-a sunat: Buna, Veronica! Nici m-am apucat sa-ti citesc mailul pe indelete, dar am vrut sa stii ca da, te invat cu bucurie sa le faci. Hai sa ne vedem! Si ne-am vazut si ne-am lipit una de alta, independent de caleidoscoape. Ma bucur ca exista pe lume oameni ca ea. Stiam eu de ce nu vreau sa invat din tutoriale! Partea amuzanta e ca am trimis o multime de mailuri incercand sa o gasesc, iar ea locuieste pe strada alaturata de cea unde stau eu (rade).
Lumea colorata a caleidoscoapelor
© Vanilla Roads
Cine sunt oamenii care iti cer caleidoscoape?Cei care atunci cand aud doar cuvantul sau vad o fotografie cu interiorul unui caleidoscop spun: vai, am avut si eu in copilarie. Ce dor imi e, ce mult a trecut de cand n-am mai privit intr-unul!
Partea faina cu ele e ca oamenii se impart in doua categorii, ca sa spun asa: sunt cei carora nu le spun nimic aceste obiecte, si e perfect in regula sa fie asa, si ceilalti – cei care atunci cand vorbesc despre caleidoscopul din copilarie sau cand privesc pentru prima data intr-unul facut de mine – exclama incantati, sunt numai un zambet si-o lumina. Caleidoscoapele nu plac pe jumatate, plac din toata inima. E tare fain ce vine spre mine de la oamenii care le comanda. Fie ca sunt un cadou pentru un prieten sau unul pentru un copil. O tipa mi-a cerut unul pentru seful ei. Stii, zice, seful meu implineste 65 de ani si e un om foarte iubit si trebuie sa ii daruiesc ceva special. A doua zi mi-a trimis o fotografie si mi-a spus: s-a intamplat asa cum ma asteptam, a primit o multime de lucruri frumoase, dar el a fost cel mai fascinat de caleidoscopul tau, iar acum il tine pe birou. E o bucurie sa stiu ca e un cadou perfect si pentru un copil de cinci ani si pentru un copil mai mare… de 65 de ani (rade). Ah, da, primesc si cate-o comanda mai altfel. Mi-a scris la un moment dat o prietena de pe Facebook. Voia doua caleidoscoape identice. Si-a inceput sa-mi povesteasca despre iubirea ei, cum au decis sa se desparta pentru binele amandurora, iar ea vrea ca fiecare sa aiba un caleidoscop. Si m-a rugat sa pun in ambele aceleasi margele, sa fie la fel si totusi atat de diferite. Pentru ca fiecare priveste altfel viata si de-acum n-o vor mai privi impreuna. Si in aceasta comanda a ei s-au ascuns multe povesti si intamplari despre ei, iar eu le-am primit cu drag, ma bucur ca oamenii au deschiderea sa imparta cu mine atat de mult. Ma ajuta, chiar ma ajuta atunci cand le pregatesc caleidoscoapele. O fac cu energia asta frumoasa pe care o pun ei in mine!
minuni.ro - caleidoscop de fapte bune
© Vanilla Roads
Care sunt particularitatile unui caleidoscop?Rolurile principale sunt jucate de margele si oglinzi. Restul e bucuria descoperirii, organizez adesea ateliere in care mesterim caleidoscoape, va astept cu drag!
De unde pot oamenii sa comande si care este pretul unui caleidoscop?In curand ma vor gasi pe Etsy si pe Breslo, pana atunci fie imi scriu pe Facebook, fie un mail la veronica@minuni.ro. Ele au 18-20 de centimetri inaltime, 5 cm diametru si costa 50 de lei. Si le putem personaliza in mai multe feluri, si exteriorul, si capatul prin care intra lumina, putem scrie numele sau desena ceva. Ne jucam in toate felurile, ca sa fie perfecte pentru destinatar!
Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!