Explorare
Crevase înșelătoare, vânturi care bat cu putere, cadavre - exploratorul Matthew Dieumegard-Thornton îți spune despre provocările mentale și fizice când vrei să urci pe cel mai înalt punct al lumii.
Everest. Un loc cu o istorie, uneori, macabră. 305 oameni au murit urcând Everestul în ultimii 10 ani. Doar în 2015, 22 de alpiniști și-au găsit sfârșitul acolo (avalanșele sunt responsabile pentru 29% dintre decese, 23% dintre căderi și 20% din cauza răului de înălțime, printre alți factori mortali).
Puțini știu pericolele la fel de bine precum exploratorul britanic Matthew Dieumegard-Thornton. În mai 2012, la doar 22 de ani, el a devenit unul dintre cei mai tineri alpiniști din istorie care au urcat pe vârf. Aici, el vorbește despre părțile cele mai întunecate ale ascensiunii.
1. „Zona morții” provoacă delir
”Diferența dintre Everest și cele mai multe ascensiuni la altitudini înalte e că ai nevoie de oxigen suplimentar să ajungi pe vârf. O călătorie obișnuită durează cinci sau șase săptămâni, cu cea mai mare parte din trekking având ca scop aclimatizarea corpului. Însă nimic nu te pregătește pentru acel aer rarefiat din porțiunea care se numește Zona Morții. Acolo e totul sau nimic.”
2. Sunt o mulțime de crevase
”Sunt multe crevase pe Everest, iar pe multe le traversezi cu ajutorul unei scări. În mod normal începi călătoria cu scări simple, apoi treci la două, spate-n spate, iar apoi ajungi la trei scări, ca-n videoclipul de mai sus. Pe Everest întâlnești obstacole și problemele așa cum n-ai mai întâlnit niciodată.”
3. Șerpașii pot fi un pic nebuni
”Dacă aș cădea într-o crevasă, probabil că nu s-ar întâmpla nimic fiindcă aș fi în continuare legat de o funie. Dar cel mai rău e să-i văd pe Sherpa. Ei sunt plătiți la numărul de kilograme pe care îl cară, deci cu cât fac mai multe astfel de urcări, cu atât sunt plătiți mai bine. Nu poartă echipament, nu poartă căști și trec peste scările dintre crevase ținându-se pur și simplu cu mâinile goale de ele.”
4. Muntele se ascunde
”E greu să faci față Everestului. E atât de departe încât, atunci când îl vezi pe tot, arată ca o pictură, iar de aproape e așa mare încât nici nu-ți dai seama la ce te uiți. E ca și când muntele se ascunde: nu poți să vezi tabăra trei până nu ajungi în tabăra doi. Chiar și-n ziua cu vârful arată impresionant. Dimensiunea lui e greu de cuprins cu mintea.”
5. Probabil vei vedea cadavre
”Pe Everest sunt o mulțime de cadavre. Când pleci din tabăra patru în ziua ascensiunii pe vârf, ești atât de sus că abia te poți ține pe picioare. Nu poți căra nimic prea greu în spate, așa că dacă mori acolo, sus, e puțin probabil ca cineva să te coboare, așa că vei da și peste alte cadavre. Pentru o mare parte din drum încerci să rămâi pozitiv, oamenii nu vorbesc despre asta, dar toată lumea observă ce e în jur.”
6. Să ajungi pe vârf e ca un film horror
”Am pornit în ascensiunea finală gândindu-mă că să mor pe Everest ar putea fi un final liniștit, pentru că aerul e așa rarefiat încât pur și simplu leșini. Însă nu, vârful e așa ostil, cu vânturi puternice, încât nu e un loc drăguț în care să fii. Ajutorul e departe și nimeni nu te va salva. Vântul te face să te simți ca într-un film horror.”
7. Molozul reprezintă un pericol constant
Everestul nu este un munte „tradițional” de urcat și coborât – nu este o ascensiune tehnică; K2 este un munte mai dificil de escaladat din punct de vedere tehnic – dar tot trebuie să fii atent unde calci. Din cauza faptului că Everestul devine mai uscat ca urmare a încălzirii globale și a lipsei de ninsoare suficientă, muntele efectiv elimină un strat de gheață și roci care se prăbușesc pe pantele acestuia. Practic, trebuie să navighezi pe un teren care încearcă să arunce o mulțime de lucruri spre tine, iar acestea pot include bolovani de dimensiunea unei mașini.
8. Teama de eșec este una dintre marile frici
Una dintre cele mai mari provocări legate de Everest este finanțarea. Costă peste 40.000 de lire sterline pentru a planifica o expediție, ai nevoie de o bună capacitate de promovare, iar acum este mai greu ca niciodată să te remarci din mulțime. Am contactat 2.000 de companii, iar la final a fost doar noroc – Yellow Pages își rebranduiau imaginea și voiau ca Everestul să facă parte din mesajul lor, așa că m-am aflat la locul potrivit în momentul potrivit. Nu vrei să dezamăgești pe nimeni, iar această presiune suplimentară de a eșua atunci când oamenii au investit atât de mult în tine îți poate afecta psihicul.
